Inainte de a vorbi cat de prost e conceput sistemul si ce manevra incearca mesterii guvernamentali prin noua lege a sanatatii, as vorbi putin despre cum sta treaba in Hong Kong, loc pe unde au trecut britanicii care au lasat in urma institutii si sisteme publice care chiar functioneaza. M’am dus astazi la dispensarul de pe insula pe care stau  la 9:20. Am explicat unei asistente ce vreau, si la 9:21 am platit la ghiseu 45 de dolari, echivalentul a 19 lei sau a unui pranz sarac in carne in oras. Pe la 9:25, dupa ce o tanti ma pune pe cantar si imi ia gresit inaltimea (cu 3 cm in minus :) , ma cheama o asistenta la un birou, imi cere buletinul de HK si imi trece pe calculator istoricul bolilor etc etc, datele de contact, etc etc. Apoi imi da un carnet care scrie “Family Medicine Specialist Clinic/ General Out pacient record, lipeste un sticker cu numele meu si un cod de bare pe coperta si ma invata ca trebuie sa’l aduc de acum incolo daca mai trec pe la ei, sau pe oriunde altundeva pe Hong Kong Island. Intre timp imi luasera si  pulsul si temperatura.

Pe la 9:35, tanti care ma cantarise imi face semn ca mi-a venit randul, si intru in cabinetul doctorului care inainte sa intru avea deja deschisa in sistemul informatic  fereastra cu istoria mea medicala (goala deocamdata :) Scrie acolo ce si cum, pune un diagnostic, da un print cu reteta si ma trimite sa iau medicamentele de la un ghiseu-farmacie, de alaturi. Bun… Farmacista verifica buletinul, pune etichetele colante cu instructiunile de folosire si numele meu pe tuburile cu medicamente, si asta-i tot! Good-bye, s-a facut 9:40. Asta da rapiditate – in 20 de minute m-am inregistrat in sistemul lor de sanatate, am fost consultat si mi s-au dat si medicamentele!

Revenind la plaiuri mioritice, inteleg ca acum se vrea  sa se introduca acest card national de sanatate, care in opinia mea e o mare prostie si mijloc de sifonare de bani publici (de parca nu s-au sifonat destui pana acum). Dupa ce ca sistemul informatic al CNAS a crapat anul trecut dupa o luna de folosinta, iata ca acum ni se baga pe gat aceste carduri cu cip. La ce bun sa ai card cu cip? – nu puteai introduce datele in sistem pe baza buletinului? Trebuia sa le pui pe CIP si sa ai un card care e oricum legat ca numar de identificare  de CNP-ul buletinului? Cred ca ori mie imi scapa ceva, ori poporul roman e iubitor de birocatie nemarginita…

Dar in afara de problema cu cardul, hai sa analizam cat de absurd este CNAS-ul. In momentul asta, din salariu ti se retin niste contributii pt asigurarea de sanatate. Cand nu mai ai serviciu, nu mai esti asigurat. Adica cum? Dintr-o data nu mai beneficiezi de sistemul de sanatate, chiar daca o sa fii angajat in viitor si o sa platesti in continuare. Chiar daca ai platit pana acum si poate ca nici n-ai fost pe la doctor. Ce prostie… Iata de cata hatogaraie si pierdere de vreme e nevoie, doar ca sa dovedesti ca esti asigurat - http://www.cnas.ro/intrebari-frecvente/cum-dovedesc-calitatea-de-asigurat- 

Sau ia uite cat de complicat e sa te duci la alt cabinet, din alt judet de exemplu sau sa schimbi medicul de familie! E o nebunie!
http://www.cnas.ro/intrebari-frecvente/ce-trebuie-sa-faca-asiguratul-

Daca tot s-a introdus co-plata, la ce mai trebuie sa dai contributia asta din salariu? Bineinteles ca in HK si UK nu exista asa ceva. Esti “asigurat” fara sa platesti nimic, nici tu, nici angajatorul nici nimeni.Te duci la doctor si consulatia are pret fix, iar in pretul asta intra si medicamentele. Te duci la spital, si dai 100 de dolari hk spitalizare/ zi. O nimica toata. Nu-ti trebuie nicio calitate de asigurat. Toata lumea care are buletin beneficiaza de sistem. Uite cat de simplu e, cum se taie lantul trofic dintre case de sanatate?, angajatori, angajati, si cat timp si resurse se economisesc in modul asta.

In Romania e dezastru. Se platesc bani mult prea multi pe medicamente, care daca le iei valoarea intrinseca sunt foarte ieftine. Daca nu vrei sa faci jocul marilor corporatii farmaceutice, the BIG Pharma, nu-l faci. Daca vrei sa adopti un sistem american, cel mai scump si inechitabil din lume, care nu de rezultate si fara mila lasa oamanii sa moara cu zile daca nu au asigurare, inseamna ca ti-ai pierdut mintile si te cheama Traian Basescu. Reforma presedintelui, care se bazeaza pe concurenta stat-privat nu e altceva decat mijlocul de omorire a sistemului de sanatate public, si migrarea masiva catre cel privat, o sursa de inechitate si posibil viitor monopol (ca in oricare mare industrie) Iata ca bine atragea Raed Arafat atentia lui Basescu ca asa ceva este o prostie. Sistemul trebuie sa fie de stat, iar daca cineva vrea asigurare suplimentara de viata, sanatate etc, sa-si faca la privati.
Nu poti avea un sistem privat care sa se alimenteze de la banii publici, cum voia Basescu si alti destepti.  Sau cine stie…poate or fi interese sa se depopuleze Roamnia, caci, nu-i asa, Jeffrey Franks, cel care conduce indiret Romania, a inchis si scoli, si spitale si acum vrea sa marite si Posta Romana si ENERGIA, si cam ce e profitabil si a ramas nefurat de la stat.  Domnii astia de la FMI nu au niciun interes de natura sociala. Rolul lor e sa-si recupereze banii si sa marite, pe la americani sau canadieni sau alti prieteni de-ai lor companiile de stat. Sau sa-si aduca OMG-urile (organisme modificate genetic), cianurile, fermele de porci si alte porcarii in Romania. Acum vad ca si-au adus si omul de pavaza, sionistul MRU, cel care si-a pus in birou portretul Annei Pauker (Hannah Rabinsohn)

Bravo Basescule, bravo Guvernule, vrem si mai multa reforma a statului! Opriti-va din furt, din distrugerea cu buna stiinta a Romaniei, si din angajat incompetenti, si Romania va fi nu doar prospera, ci si foarte bogata!

ps:

iata cum e sistemul in UK si in HK:

iata cat de birocratic e sistemul din Romania. Redundanta (documentelor, avizelor, cardurilor) e pentru prosti si e drojie buna pentru contracte pe ochi si bani frumosi!

Vreme insa habar n’are cine, ce, cum. E de departe cel mai prost ministru pe care l-am vazut vreodata.

“În rest, este vorba de tot felul de produse care pot fi obiectul contrabandei: (poate contrafacere)  blugi, cafea, alcool, parfum, medicamente.”

“Însă eu personal am studiat actul, iar respectivul punct spune că România, dacă vrea, poate să ofere date privind ID-ul (poate IP) de unde s-a făcut o anume tranzacţie pe internet”

“”Eu nu cred că a semnat în secret acest tratat, a fost în dezbatere, dar la Comisia Europeană (când?), bineînţeles, dar suntem într-o primă fază, urmează dezbaterea de către Parlamentul European şi apoi ratificarea de către parlamentele naţionale.”

“ACTA este un acord internațional care vine și sincronizează de fapt țările semnatare, și ați văzut că suntem într-o companie destul de selectă, SUA, țările europene, Japonia Coreea de Nord, este o sincronizare între aceste țări împotriva furtului (tot n-a inteles) de pe internet””

I felt that night was the lucky night and the stars were aligning favorably, so that Anita would learn what money can buy.

There were many times when I was day dreaming, with the dream being so vivid that I could see Benzes and BMW’s, a Porsche 911, a 800 sq foot apartment in Wan Chai, and Filipinas falling in love with me and my pockets instantly. I think even Anita would have loved me in a very special way. I forgot about the private parties on private modern sampans called yachts, and the wine glasses trembling with joy as our high performance speakers were reviving the 80s lyrics. Too bad we can only sail on seven seas (and not eight or more) , the ones writer Ya’qubi wrote about. These were the seven seas everybody had to cross to reach China. There weren’t Google maps back then in the 9^th Century AD, so his text must have been magical. Imagine there were many people who had never seen a sea in their life, so they had to imagine a sea of water, which was rather hard to conceive had you lived in a small village by a small river. Do you remember the first time you saw the sea? Wasn’t it magical? This guy, Ya’qubi, was no Chinese, contrary to what you’d must have assumed after reading his Chinese syllabic name. In fact his real name was Ahmad ibn Abu Ya’qub ibn Ja’far ibn Wahb Ibn Wadih al-Ya’qubi and he was a Muslim geographer living in Armenia. He probably might have witnessed the fall of the Islamic regime, which took place when a rich an influent guy named Ashot, was recognized as “Prince of Princes” and later began king and founded the Bagratuni dynasty.

The dynastic rule under a lion and cross flag was successful. Ashot III, the descendant of Ashot I, moved the capital to Ani, which became known as the City of 1001 churches. I imagine there must have been lots of churches out there, as a few of them amazingly managed to survive till today. These Christians were building beautiful churches more than 1001 years ago; it was an act of revenge and art; it was an act of faith:

“And I will execute great vengeance upon thee with furious rebukes; and they shall know that I am the LORD, when I shall lay my vengeance upon them.”  (Ezekiel 25:17)

It’s so sad that in today’s dynasty ruled North Korea, the only notable structures in Pyongyang (flat land) are the sickle and hammer statue and the 105 storey-tall pyramid-shaped hotel. The building was due to completion in 1989, but the commies in NK ran out of money after the collapse of USSR and their landmark hotel’s ghostly shadow remained there for 16 years, until a capitalist Egyptian company decided to invest in the structure. They probably anticipated that Kim Jong Ill, the gaga dark sunglasses dictator, was about to die soon, and the country would have no future without entrepreneurship, capitalist moguls and tourists. This crazy “equal people” ideology has always been an illusion. Just like believing you’ll become rich one day by betting on black horsies or playing Mark 6.

Anita, will you stop going through those photo albums? There’s plenty of stuff to see outside. Come laa!

Just a minute…

-          a gwailo novel–

Good-bye. Aufwiedersehn

Anita? Where are you going, girl?

I already told you… horse race. Wanna come?

I think you chose to go there at the wrong time. Eight o’clock is late o’clock.

No, no, no…We cannot be late.

I’m telling you… Don’t complain afterwards.

Cris, shut up! Okay, we will not be late, you will see, tell me the number.

Lucky number eight…

I had a despairing affinity for this number. Eight. It is as widespread as a flu in this city – from the wealthy locals that welcome you to their vast penthouses on the eight or 28 or 58 floor, to Typhoon signal no.8. Even the Oyster card equivalent, the ba da tong is based on number eight. They say “sei tùng baat daaht” means “rechargeable in all directions”, and since there are 8 directions – voila! the eight stylized symbol of the infinity on each Octopus card makes you go round. Eight is what my friend Graham had in mind. He was swallowing doubt on his way to the filthy tattoo place in Mong Kok. It was a week later he was analyzing his Ba Gua with high precision, as if his eyes were shooting a read beam of laser light so that the hole of the ba gua could transcend the silent perfection. What do you say, Cristiano? I really love my ba gua! I wanted to say that it resembles the Korean flag, but instead I wisely chose to shut up. We were in China, and this was no place for copy cats. Surely the Chinese invented the 4 gua that lie on the Korean flag. It is also a fact that the Chinese invented the fork and at the same time, the chopsticks, this marvel of human evolutionary science. “Yo,… Graham, are u crazy dude, you’re demolishing the window, frame, man…” Let me show you how it’s done. I learned this trick from Mr Wong, the owner of the Gwailo-known Mr Wong’s restaurant in Yau Ma Tei. I took a chopstick, and I tried pushing with my right palm. “Fucking shit!..” As I was sucking the blood from my left middle finger, I tried again. This time it worked just fine. The cap of Harbin ejected elliptically into the sink.

With the chop sticks, with the chop sticks, when we do it, we do it right… With the chop sticks! This was the Chinese fun. The kid who performed the cover of that catchy song called “Like a G6” was ten times more intelligent and inspiring than the writer of the original piece of Lan Kuai Fong.

Eight is money. But not too many people are really interested in numerology. They’d rather know what Justin Bieber or Lady Gaga have done in the past week. Welcome to the Bieber mania, the kitch society with no real values. Value the 1000HKD bill and you’re smart. If you don’t value money, then you’re living in the wrong city, my friend. You look around and you cannot even see the 9 peaks that made Kowloon so pittoresque – the giants are gone. Erected on their tired backs, lie the 40 storey buildings that are part of what the locals call redevelopment – a cultural revolution of city life.

Opposed to eight is number four, associated with death simply because death and four are pronounced slightly the same in Cantonese. Only the tones vary, but which grail can get those tones right? I ultimately prefer not to pronounce any Cantonese word. But I sometimes like to make people laugh. What you have to do is easy – just pronounce these weird words as you hear them, and the locals will laugh their asses off at you straight away.

Enough about laughter. Anita?… Can I use your computer?

Why?

I want to listen to songs on YouTube.

There came that German pitch. Nein Nein Nein…

Damn…Please, I won’t do anything stupid like stealing your passwords…Please?

But no… she close the lid so firmly. No wonder she is using this black rugged Facebook war machine.

Revenind la Tiriac – compania, nu e vorba de un logo obisnuit care a reunit 4 simboluri, ci o stema in toata regula. Care sa fie oare motivul? Imperiul lui Tiriac nu se limiteaza numai la importul de masini. Pe cale de consecinta, nu poti crea o imagine de brand care sa-ti reprezinte cu succes numele, cata vreme ai afaceri in mai multe domenii. O cale fireasca ar fi sa ai mai multe branduri sub aceeasi umbrela.

Dincolo de cele 4 simboluri (leu, albina, stea si turn) si de cele trei culori (de care nimeni n-a amintit in presa mare, duuuh!), observam si crucea, caci nu-i asa, cu voia Domnului facem profit si dainuim peste generatii. Cat despre generatii, nu se stie cat timp va fi pastrat acest logo. Intr-o zi un Tiriac il va privi de jos si va spune: “E depasit!”

To tell the truth, I don’t remember whether I’m Latcu or Iliya. But I think I can still remember the lines :)

This is the synopsis that Carl 3 in 1 (director, writer, producer) wrote.

“The story follows the drug addict Collin, and the deep shit he has gotten himself into when he accidentally kills the main drug runner for one of Hong Kong’s drug gangs.

Now he must say goodbye to his loved ones, but chasing him is not only the Romanian drug gang, but also the law.”

No return from Carl Nenzén Lovén on Vimeo.

No return. Short film

In 09, Mr director went beyond sick movies like Audition (2000) by Takashi Miike – by deciding to produce really sick movies for a targeted audience: the sick. Therefore I won’t tell you what the title of the disgusting piece of crap is. The now-completed sequel has been banned in the UK, and there are plans for a 3rd part (jeez!). I was so enraged over the director’s ideas, that it took me a quite a while to settle down:

Filmmaker no SIX.

Horror spills on yellow pages as the binary machine rages
Memories long gone, gusts of winds, his titles once stood high
The guillotine waits in the public square, heavy dust and a theatre of eager eyes
It’s about time somebody digitally dies in pain, figures made of sand
Are ready to stand still until the very end, screechy brakes
Curiously take a rest. Those who drive the words and images into the maze of art
Open the doors of their freezing underworld, they gaze at his shiny 3d glasses
Black owl with no vision, the crowd is directing the bleak trailer of his seclusion
His never-to-be-rated flick flashes and the very last script collapses
Under the heavy weight of capital letters DEATH.

Povestea ceasului desteptator

Soarele era sus pe cer, acelasi soare care nu tine cont de crize economice, de boxx-office-ul ultimelor remake-uri, de bataia pe resurse din nordul Africii.

Linii luminoase subtiri, strecurate printre jaluzelele albe prafuite, ajungeau pana la raftul cu cesti, cescute, parahare de cinzeaca, si alte obiecte nemiscate de multa vreme. Praful se asternuse glorios peste tet, Un ceas rotund, banal, cu doua picioare si urechi mari, cromate, se trezi la viata. Oare cat timp trecuse de cand adormise? Poate ani intregi… Totul, in jur parea schimbat. Disparuse masa si scaunele, cuptorul cu microunde, mixerul, disparuse si prietenul lui, radioul. O stare de anxietate acuta puse stapanire pe bietul ceas. Ii era clar ca toate obiectele cat de cat inteligente disparusera fara urma. Daca va fi luat si el? Unde va fi dus? In toata viata lui de ceas cunoscuse mai multe locuri – sufrageria, dormitorul, la un moment dar zacuse pentru cateva zile intr-o cutie plina cu surubelnite, telefoane stricate, cabluri USB si alte nimicuri. Ii era oarecum clar ca il vor arunca. Pana la urma nu mai fusese intors demult, iar  ticaitul slab se va opri inevitabil cat de curand. O alta resuscitare nu mai poate avea loc – asta fusese o exceptionala tresarire neasteptata. Va trebui ca cineva sa-l intoarca, sa-i puna rotitele in miscare. Or, dupa cum se prezinta lucrurile, e de rau! Casa e pustie de ceva vreme.

Dupa cateva minute, un zgomot puternic tulbura linistea deplina Cineva parea ca inceasca sa deschida usa. Cheia magnetica parea ca nu da rezultate. Nu e nimic logic in a incerca in disperare aceeasi metoda, de a introduce catela si a apasa clanta. Cine stie ce s-o fi intaplat? Vreun hot? Sau s-o fi stricat mecanismul. Dupa un minut de injuraturi continue, persoana din spatele usii recurse la solutia de rezerva, o cheie traditionala, si usa se deschise. Imediat fu deschisa si usa de la bucatarie, usa de la balcon si geamul de la balcon, iar curentul creat zbura o mare parte din praful de pe fata ceasului. Era fericit, vedea viata. Venise proprietarul apartamentului, capul familiei, cel care adesea avea grija ca seara, ceasul sa fie intors pentru o noua zi de viata.

Barbatul se aseza cu fundul pe o cutie de carton aflata alaturi de altele mai mici, chiar in locul in care odata era masa. “Baga-mi-as **** in ea de baterie. Te **** pe ea de tehnologie… Alo… Vezi ca nu mai merge cheia magnetica, Trebuie inlocuta bateria… Pai unde e? Bine, hai ca te astept!”

Drumul unei cutii de bere din frigider pana in cosul de gunoi fu scurt – trei minute si 25 de secunde. Omul dadu drumul la apa, isi spala fata si, odata ce inchise robinetul isi fixa privirea pe ceas. Ceasul incremeni. O secunda trecu ca un minut. Omul isi privi ceasul de la mana, iar ceasul de pe raft vazu cum o mana din ce in ce mai mare il apuca de fata. Il prinse bine si il puse intr-una dintre cutii.  ”Pacat ca nu-i mai merge alarma…” Atatea vorbe mai auzi, si usa trantindu-se, inainte ca timpul sa se opreasca, zece minute mai incolo, inexact, la ora 14,minutul 35, secunda 40. “Pacat ca nu-i mai merge…” se auzi parca un ecou trist.

Era adevarul crud. Ceasul avea 30 de ani. Functionase de minune pana la venerabila varsta de 29 de ani, cand bucata de metal ce-i batea in urechi nu mai raspundea la instructiunea limbii aurii. Ulterior a fost mutat din sufragerie in bucatarie. Ultima secventa pe care a vazult-o la TV a fost cu Basescu, luand in primire o noua masina – Dacia Duster. Apoi urmase intalnirea cu radioul, cu aparat negru si urat, cu o antena indoita si cu rotite buclucase. Adesea, omul casei ii mai dadea cate o palma, ca sa-si revina. Adio emisiuni cu Vadim Tudor si filme cu Daniel Craig.

Tocmai aceasta amintire, a dificultatilor de receptie a bietului aparat, il purta cu gandul la copilarie. Era anul 1981. Multe patratele, in diverse nuante de gri, formand un patrat incadrat intr-un cerc. Purecii se plimbau in voie pe tot ecranul televizorului pe lampi, iar uneri ceasul chiar se gandea de ce Liviu, ca asa il chema pe om, nu face nimic pentru a-i scoate dinauntru. Inuntrul patratului era scris TVR Bucuresti, apoi in locul lui aparea o harta, apoi in locul hartii aparea un triunghi si incepea sa se auda o melodie plictisitoare, iar apoi urma cel mai bun moment al serii. Un ceas, care batea inspre opt. Asa ii crestea inima si ceasului nostru, stiind ca arata ora exacta. “TELEJURNAL”

O alta varianta ar fi fost candidatura lui Radu Vasile, care anuntase anterior ca vrea sa se reintoarca in politica. Cateva voci chibitare s-au grabit sa exprime cu regret motivul nesustinerii acestuia: “e bolnav, dom’le, nu poate conduce” Asa o fi… Ii uram fostului premier (Radu Vasile) multa sanatate!

Surprinzator a fost mesajul cu care a venit Ciorbea, idealul care ii da partidului cu orientare taranist-octogenara un scop in viata. Cand ma asteptam sa mi se reaminteasca de FSN1, dar mai ales de FSN2, iata ca am auzit ceva nou (dar vechi): revenirea la monarhie. Este o idee care pare buna la momentul actual –  pacat ca nu ne-a spus si cine ar urma sa fie regele.

victor ciorbea

All the press google translates it and then they flood us with comments: “see… our gov is so bad, such that the Americans compare us to a lame duck”. Eventually the US ambassador steps in and explains what “lame duck” really means.

lumea o va lua razna – daca golaniile politice, daca furtul cu sau fara masura, daca sugativele de bani au fost si pot fi suportate de mase atata timp cat traiul e decent, in momentul in care petrolul, derivativele si o populatie imensa fac ca mancarea sa aiba o miscare de pret ca cea a aurului, totul e incert. Pare’se ca sageata a iesit din campul de gravitatie si n-are de ce sa se mai cada inapoi unde-i e locul. Sa fie si asta o bula? Nah, mancarea e departe de a fi vreo investitie pentru cei ce o consuma. E o necesitate!

Neo malthusienii ne vor infometati.

In Arabia Saudita s-a tras in manifestanti. Se speculeaza ca daca si tara asta ia foc, atunci barilul poate ajunge a $200. Nu stiu cine se afla in spatele acestei miscari perverse si nu stiu care e procentajul miscarilor care nu autentice. Dar stiu ca au fost prea multe semnale si coincidente care sa prevesteasca un asemenea scenariu. Si nu prea mai cred in coincidente demult.

Leaving the jokes aside, the New Year is coming. And the rabbit is fast. 50 km/h, he’s as fast a Dacia Logan on the streets of Bucharest. Shit… Next time I need to travel around the capital, I’ll make sure I’ll be riding a rabbit.

Rabbit Wabbit…Slow down a bit,

You have to explain a few hot issues of 2011

1. Who do Americans really support, is it MU_Barack or the Brotherhood or both?

2. Why is the price of food skyrocketing? Is it because the economists say so, or because the US says so?

3. Is the world going to stand still if Ireland is not going to repay its debt?

4. When will the dollar fall?

5. When will global warming really affect us?

May the rabbit be with you all! :) peace!

“Din pacate, Republica Moldova conditioneaza semnarea acestui acord de semnarea tratatului de frontiera. Cine isi poate imagina ca un sef al statului roman va semna un tratat prin care sa consfinteasca pactul Ribbentrop-Molotov? Numai o minte care nu intelege ce inseamna responsabilitatea sefului statului roman”

ACUM, baroso ne felicita pentru semnarea acestui document inainte sa fie semnat.

Daca “tratatul” ajuta cumva MD sa acceada in UE, si Romania in Schengen, atunci Basescu procedeaza corect. Daca nu, nu.

Pana una alta, eu daca as fi Basescu, as organiza un bufet cu tuica si mamaliga cu branza, ca sa ni-l facem roman.

Ce chestie… Cateva mii de romani pun in pericol stabilitatea financiara a tarii. Bai, ce chestie! Adica n-a pus-o basescu, n-a pus-o Boc, n-au pus-o orbii care au votat TVA la 5%. N-a pus-o nici Vosganian si ai lui, care au aruncat osul electoral cainelui. In cazul asta ultim, al dracu animal ce-a facut? A sarit sa-si muste stapanul cand i-a luat din mancare. E o atitudine indreptatita. Dar vezi, e clar ca Boc n-a stiut ce face, caci n-a stiut si nu stie economie. Unu’ care ar tine la imagine, i-ar zice: nu le taia din salariu, ci minte-i… pune niste taxe, mareste inflatia, fa ceva subtil. El a luat-o cu coasa!

Ca Boc n-a mai facut nimeni! In schimb, bancile ne-au mintit frumos, scriindu-ne conditiile cu litere pe care numai o furnica cu ochelari poate sa le citeasca. Bancherii ne-au mintit ca leul supraevaluat (3,2lei/eur)poate cumpara case si terenuri, iar asta de acum, la un curs (4,3lei/eur), dupa parerea mea, subevaluat nu mai poate cumpara nici trei cepe degerate.

Tot bancile , sub amenintarea nu a catorva mii de romani, ci a catorva (mari smecheri) romani, s-au dizolvat in anii in care Vantu facea campanie pentru somnul linistit. Atunci, bag de seama ca nu s-a creat nicio instabilitate, din moment ce banii au ajuns pe mana cui trebuia. Acum…bancile fac precum romanii suparati pe Boc cel Mic. Adica: “Stai bre…aveai sa-mi dai atatia bani, acum vrei sa-mi dai mai putini?” Pai nu merge asa! Si uite asa se face ca, sub obladuirea lui Mugurel, FMI ne conditioneaza transa. DECI, va trebui sa NU aplicam ordonanta 50, privind contractele de credit. Altfel… e de rau.

Dar ia uite ce detaliu marunt a atras atentia FMI-ului! Pana acum toate masurile “faceau sens”, iar asta, care afecteaza profiturile babane ale unor camatari diplomati care se invart in niste cladiri de sticla numite BANCI, – asta – nu mai merge!

Si, pentru ca Mugur n-are nici in clin, nici in maneca de-aface cu “afacerea” asta, sa ne orientam atentia catre ce spune nea’ Vasilescu, pentru ca e mai sincer de fel. E vorba despre legea cu TVA-ul scazut la “alimentele de baza”, lege ce asteapta sa fie respinsa de presedinte.

“Acolo (în textul legii de reducere a TVA la 5%, n.r.) este o minciună. O minciună în documentul acela care are o singură pagină. Şi anume, s-a spus că a scăzut TVA la 5% la alimentele de bază. Nu este vorba de niciun fel de alimente de bază. Acolo sunt cinci produse. Un tip de produse înseamnă pufuleţi. Adică din astea cu cancer în ele, să le ieftinim ca să dăm mai mult cancer pe piaţă.

“La carne refirigrată deja ai ieşit din nomenclator. Vine Curtea de Conturi, inspecţia financiară şi te rade dacă ai redus TVA acolo. Cei mai mulţi oameni săraci cumpără mezeluri. Există acolo (în textul legii, n.r.) o listă de produse.La carne spune carne proaspată, dar astea nu sunt alimente pentru oamenii săraci…Să nu creadă populaţia României că acesată lege a fost pentru ea şi nu se aplică. Nu a fost o lege pentru ea