Lapte si miere

O…Saya! Melodia excelenta care deschide filmul ma urmareste si acum, chit ca sunt impacat ca am gasit repede de descarcat soundtrackul semnat M.I.A si A.R. Rahman. Un film cum demult n-am mai vazut. Atmosfera te prinde de la inceput, mai ales ca se contureaza pe minut ce trece o poveste si mai fascinanta. Daca te intrebi daca nu cumva se intampla prea multe lucruri curioase, ai pe ecran intrebarea de dincolo de cele 20 milioane de rupii, al carui raspuns e final si corect: “D. It’s written”.

Mahalalele, Mumbaiul de atunci si cel de’acum, personajele puternice insufletite de actori necunoscuti, dar f buni, fuga, fuga, fuga, but always look back si suspansul de la “Vrei sa fii miliardar”, pe care’l urmaream cu sufletul la gura cand Virgil Iantu se gandea cate 5 minute daca un raspuns e corect sau nu. Nota 10 pentru muzica, regie si film!

Despre pasapoartele cu cip nu s-a vorbit prea mult. Doar cateva impulsuri plapande pe strada si oameni obisnuiti care nu mai au timp sa se gandeasca la asa ceva. In fond, au multe alte griji pe cap. Dar IPS Bartolomeu s’a desteptat la ceas de criza: Intuind ca asta’i lucratura a diavolului, i-a scris Pres.ului Basescu.

***

De vreo 3 zile sunt posesor de carte de identitate cu cip. Se numeste carte de identitate inteligenta, iar ochiul diavolului - cipul - contine date despre mine, poza mea si amprentele mele.

Desigur, ceea ce Biserica a “indraznit” sa numeasca o incalcare a drepturilor omului, viitorul pasaport cu cip se va strecura discret in viata noastra, cu sau fara voia noastra. Pentru ca cineva acolo sus a decis deja.

Ceea ce poate ca multi nu realizeaza e ca asta nu e decat un pas de familiarizare a omului – animal curios, dar totodata reticent la totalitarism – cu viitorul buletin inteligent, dotat evident cu un cip.
La mine, “jucaria” a venit cu instructiuni de folosire. La rubrica beneficiilor aflu ca buletinul poate fi utilizat si ca permis la orice biblioteca publica. In afara de asta, mai stiu ca merge folosit ca pasaport (sic!), ca sa nu stai la coada cand te intorci in tara.

Nu o sa-mi placa niciodata asa ceva. In primul rand pentru ca e exact lupul deghizat in bunicuta simpatica. Pe urma, pentru ca nimeni n-o sa-ti spuna ca poti fi urmarit. Pe urma, pentru ca incalca un principiu de baza: prezumtia de nevinovatie. Si, in sfarsit, pentru ca e periculos – poate duce la greseli, abuzuri, furt de date.

Ciresile de pe tort: ce se poate intampla (video 1 & 2) si solutii extreme pt indepartarea cipului de pe cartile de credit (video 3)

Am apucat sa pun mana pe numarul din februarie al revistei TIME, cea mai buna revista de la coborarea maimutei din copac incoace. Ma asteptam sa-l vad iara pe Obama, pt a treia oara in ultimele luni, da’ n-a fost sa fie!

De’abia astept sa ma duc la masa, la Homey Kitchen, si sa si citesc ceva in timpul asta. Am asa… articol de coperta: How Faith Can Heal. Chiar nu stiu cum vine asta… n’am incercat niciodata. Sunt doar curios. Daca eu cred in iarba verde de acasa, ajuta cu ceva? O fi avand efecte euforice vindecatoare?

Doi! Tot pe coperta, da’ in partea de sus: “Why Grand Theft Auto is Cruising In the Fast Lane”. Simplu… Pentru ca se vinde la pachet cu PS3. Una la mana. Pe urma… pustilor le place sa faca in joc ceea ce in mod normal n-ar putea sa faca pe strada. Nu tu arme, nu tu masini furate, nu tu droguri si femei. Eh… daca nu sunt urecheati suficient si la timp si daca, in plus, sunt crescuti in Brooklyn, o sa lase dracu jocu’, si se apuca serios de treaba (RIP Notorious B.I.G). Si mai presus de asta - violenta. Violenta atrage.

Nu mi-a placut niciodata jocul asta sinistru cu buget enorm, dar inspirand aerul unui hollywoodian ieftin. Asadar astept un joc rafinat, inteligent si pentru oameni mari. Dar mai e mult pana la toamna.

PS: Pe cealalta coperta, Keith Richards (omul) si Louis Vuitton (firma) care sprijina “The Climate Project”. O singura sugestie: Paint it black!

Stateam eu si-o asteptam pe Vivian, si-o asteptam, si-o tot asteptam. Ca sa trec mai usor pe langa timp, (sau ca sa nu stau in loc), ma apropii de o statuie. Imi dau seama ca e nea’ Einstein. Hmmm. Pesemne ca sculptorul chinez nu le are cu fizionomia europeana, ca de la 10m distanta nici dracu n-ar baga mana’n foc ca asta e capul lui Einstein. Dar bine ca e! Un om pierdut in spatiul temporal are nevoie de niste invataminte trecute expré pe postament.

“If A is success in life, then A equals x plus y plus z. Work is x, y is play and z is keeping your mouth shut.”

Deci da!

Criza se inrautateste. Se simte. GM care taie 10.000 de joburi, Credit Swiss raportand 8 mld de franci pierdere, Sarkozi si masurile lui protectioniste “antieuropene”, neincrederea finantistilor in planul de 2.000 mld al lui Obama. E clar. Sub cerul albastru, lumea se scalda in rosu. 

Si acum lectii de finante de la “Parintele” Adam Smith. 

lectia 1. raspunsul la intrebarea de unde a pornit totul? 

When the profits of trade happen to be greater than ordinary, overtrading becomes a general error

[Cand profiturile de pe urma comertului devin mult mai mari ca de obicei, specula devine eroarea generala]. 

lectia 2. raspunsul la intrebarea de ce un laissez-fair ar fi mai indicat decat un bail-out

To attempt to increase the wealth of any country, either by introducing or by detaining in it an unnecessary quantity of gold and silver, is as absurd as it would be to attempt to increase the good cheer of private families, by obliging them to keep an unnecessary number of kitchen utensils.

[Sa incerci sa cresti bogatia unei tari, aducand sau detinand cantitati inutile de aur si argint, e absurd din moment ce ar fi totuna cu tentativa de a creste satisfactia familiilor, obligandu-le sa aiba ustensile de bucatarie inutile.]

Din 1 si 2 rezulta lectia 3: Problema e deja rezolvata. Ca de-aia ii zice specula! Se va plati mai putin pt niste active. Care’i problema?…

Journey to Po Toi Island.

Last Sunday would’ve been a good day for science (learning mandarin). But I raised my eyes and there was the beautiful sun shining. Even though we left early (10:00 am) it was already late (12:00 am) when  Laurencio ‘informed’ us we had missed the ferry. Yeah… Perhaps it was because of the the HK marathon road block. Or maybe because of Laurencio’s precise timing. Anyway…  I knew it’s worth waiting for the ferry which would later take us to “The End of Hong Kong”. And I rushed to McDonald’s to grab a strawberry Sundae – the best in the world. 

3 hours later, my head was lolling on the wooden wall of the captain’s cabin. I was right there on the deck, feeling the wind blowing through my hair. That’s wild. Wait till u see the island – that’s also wild, since I guess there are not more than 20 people living there. It’s a nice place for hiking, but hey! Don’t get to enthusiastic, there are concrete alleys all over the island. :P It won’t take long to reach the southernmost point of HK. Once u’re there, you can just sit on the rocks and gaze at the Pacific. And watch the waves approaching the coast. And smile.  

I uploaded some pics here.

Coelho vorbeste obsesiv in al sau bestseller despre importanta “semnelor”. Ei bine, pe limbajul lui Becali, dracu’si baga coada, si asa se face ca alegi calea ta, nu calea semnelor. Dar ce daca? Nu cred ca’s atat de norocos incat sa gasesc vreo comoara pe insula asta!

The Curious Case of Benjamin Button: o poveste despre viata si moarte. Despre bucuria clipei. Morala filozofica: timpul nu poate fi dat inapoi. Filmul va numara cu siguranta cateva Oscaruri bune [nota 9]

W. : povestea vietii lui W, privita mai ales din perspectiva legaturii H.W. - W, fiul. Exceleaza Josh Browlin, un actor cu adevarat MARE. Umorul e sec: “You’re not a Kennedy, you’re a Bush! Act like one!”, sau de trista amintire: “Fool me once, shame on you! Fool me twice, you can’t get fooled again”. Dar parca nu’ti vine sa razi cand privesti drama unui om, si cu asta drama unei natiuni. [nota 8]