Fiind atat de cald, noptile devin de’a dreptul insuportabile. Sa te vaiti de zapuseala din Romania, care apare abia prin iulie-august, mi se pare a fi inca un motiv pentru a proslavi greul, devenit dogma nationala.
Tinand legatura cu evenementele ferbinti, n-am ajuns prea departe de a avea cosmaruri in care vocea iadului anunta cu fervoare aparitia ultimului titlu: “Idiotul de Dostoievski”. Mai tarziu s’a transformat in “Idiotul de Fiodor Dostoievski”, pe un ton mai putin apocaliptic. Am rabdat cat am rabdat, si-am zis ca nu se mai poate - trebuie sa’l citesc pe Idiotul de Dostoievski. Si’am inceput…
Towards the end of November, during a warm spell, at around nine o’clock in the morning, a train of Petersburg – Warsaw line was approaching Petersburg at full steam.
Hopaaa! M-am si oprit. Pai cum sa citesc asa ceva taman acum, cand sunt 30j de grade, iar umiditatea e la 70%… Imediat mi-am adus aminte de Gdansk, de Zakopane (ce bine era cand era frig) si de 1 (UNU) decemvre romanesc, obligatoriu inghetat (Mareane, nu dai o tuica?)
Dar de ce m-am oprit din citit? Am gasit raspunsul la o tipa din US care imi spusese ca ea “sufera” de ADD (attention deficit disorder) si mi-a detaliat simptomele. Zic…”Mama, as fi murit prost! Bine ca mi-ai spus”. Ca sa vezi pana unde ii duce capul pe americani. Oare gripa porcina nu mimeaza un attention deficit disorder?
“Idiotul de Dostoievski…” - rasuna o voce din abis. Incerc sa ma tratez de ADD, asa ca in lipsa de Cola desfac un Schweppes Zero Golden Apple, care e ca dracu. Revin - unde ramasesem?
Deci da! Au aparut colectiile astea idioate de carte. Adevarul ne vinde “100 de carti pe care trebuie sa le ai in biblioteca.” Nenorocirea e ca toate’s verzi. Pai cum verzi, nenea Patriciu? Eu auzisem de aurul negru, nu de aurul verde. Oricum as avea o retinere in a cumpara un volum de-a’ lu’ matale - tare mi-e ca o sa miroase a petrol. Ce josnic ar fi sa ai in biblioteca numai carti verzi de la Adevarul. Ar rade si curcile de tine, cititorule!
La casa Presei, pe la ora 14:00, un gras cu niste casti in urechi ii zice altui gras: “Ba, vine sefu!”, iar asta din urma executa ordinul implicit, adica elibereaza locul de parcare pentru masina de neam prost a lui Marius Tuca. “Tata lor” a scos pe piata “Biblioteca pentru toti, o colectie de literatura romaneasca” Mai colorate, deci mai vii, cartile astea au succes atata vreme cat si editiile lor din trecut au avut succes.
“Trei dinti din fata”, carte de care nici Alcibiade - cainele meu ‘telectual - n-a auzit, a concurat cu succes ritmicitatea naucitoare a reclamelor cu “Idiotul”. Iar ca sa fie treaba treaba, baetasul din Balta Alba a bagat’o in gura presei de doua ori, a doua oara pretextand fals (ca actor) ca a uitat s’o prezinte in editia precedenta. In stilu’i caracteristic, l’as enerva un pic: “Bai… Mirceo! Numai ciumpalacii au memorie asa scurta!”
Una peste alta, prea multa lacomie strica. Asta a declansat si criza, de altfel. Prea mult latrat strica. Prea multa carte (vanduta la TV) strica.
Si inca ceva - daca vreti sa ajungeti mari, luati si recititi ceva de capatai, “Amintiri din copilarie”.