Jun 30 2009

Numarandu-ti zilele la numaratoare

Tag: calea lacteecristian @ 8:34 pm

Cand eram mic aveam o numaratoare. Ce m’a fascinant la acest obiect la fel de emblematic ca un cub rubic, e ca in mai putin de o secunda orice socoteala devine istorie. Sa’ncepem din nou. Cu numaratoarea.

O scena in plus, PR personal la pachet cu EBA la tv, platit din bani publici, formatii de 3-4 ori mai scumpe decat pretul de catalog. Am tras cateva bile rosii spre dreapta, si mi-au dat 65000 de euro. Daca nu mai mult! Ia stai… Sunt 630.000 de euro, fara licitatie. Mama…

Ca nu stii sa explici cum ai socotit e atat de rusinos, incat nu-ti mai ramane decat sa’ti arunci numaratoarea in Palatul Victoria si sa iesi cu coada’ntre picioare pe usa din dos.

Afara ploua abundent, cu tunete de criza financiara. S’a mai scris o fila de istorie povestita de ministri-fosti-sefi-de-tineret - grupa mica. Dupa povestea celor 15 stele, cu jucausul Adomnitei, Ritzi ridica stacheta, oferindu’ne o mostra autentica de arta ministeriala. Nesimtirea, prostia, iresponsabilitatea, furtul si onoarea au fost expuse pe plaja, la soare, de 2 Mai. Acum urmeaza inca o nota de plata. Ce nu stie Ridzi e ca greseala se mai si plateste!

Cand zilele iti sunt numarate, ce mai poti face e sa le joci la ruleta ruseasca. Succes!


Jun 26 2009

Regele muzicii pop

Tag: calea lacteecristian @ 7:20 pm

mj

…rest in peace. :(


Jun 24 2009

Down with the fishes

Tag: calea lacteecristian @ 2:16 pm

Trecand din intamplare pe Queen’s Rd East, am dat de niste magazine superbe. Doi indieni care vindeau covoare persane (3200 eur bucata), doi chinezi care vindeau echipamente montane Raichle si Mammut, iar mai incolo un chinez care vindea pesti. Cum “marinii” erau ieftini si frumosi, zic “hai sa-mi iau”. Dar ceva imi spune ca nu pot sa’i pun in borcanul de ardei iuti, singurul recipient adecvat pe care il detin acasa, asa ca intreb de’un acvariu. Si mi se arata ceea ce nu mai vazusem in viata mea: acvariu cu trei colturi rotunjite. Vanzatorul imi spune ca e din sticla, convingandu-ma ca bataia cu degetul in el suna fix a plastic. “Hai, sa mori tu ca e sticla!”… Cum pestii vii care erau spre vanzare inotau in acvarii de’alea “pe bune”, cum le stiu eu, intreb daca nu cumva vinde si asa ceva. Omul se ataca si ma lasa sa’nteleg ca oamenilor nu le plac acvariile ‘din topor’, fara colturi rotunjite. “Dar pestilor le’or placea?” Si plec!

***

Cum imi cumparasem mai devreme o oala care merge pusa pe plita electrica, ma apropii pentru prima data de pestii expusi pe tarabele de la Taste. Mai c’as fi luat o bucata, numai ca imi dau seama ca deja imi facusem cumparaturi pentr’o mancare de piept de pui. Bai…ce chestie!

Si cum gandeam eu chestia asta, hop un peste sare din imensul acvariu care gazduieste prospetimea, si se prabuseste - culmea - tot in acvariu. Stopii de apa, care sareau cu incetinitorul in directia mea, ma facura sa ma eschivez a la James Bond, printr-o saritura dublata de efecte speciale, un metru mai incolo. Bai…e prea de tot!

Today something’s fishy.


Jun 23 2009

Spaga ca o arta

Tag: calea lacteecristian @ 11:28 am

moto: despre Ridzi, numai de bine. Ar fi avut o sansa - sa invete meserie.

va invit sa cititi despre filosofia spagii:

Am auzit ca un oarecare Andre Malraux ar fi afirmat in urma cu câteva decenii, acesta fiind si motivul pentru care ii acord ingaduinta mea de bun crestin, ca secolul al XXI-lea va fi religios sau nu va fi deloc. Eroare, monsieur! Eu am apucat acest secol minunat si te contrazic cu forta argumentelor si dovezilor. Prevad, fara a nici cea mai mica indoiala, ca secolul acesta, pe care matale nu l-ai apucat, va fi Secolul Spagii. Daca nu va fi asa, el intr-adevar va fi sters definitiv de pe agenda lui Chronos si se va sari direct in veacul urmator. O spune un bun cunoscator al evenimentelor istorice contemporane, eu, Miki Spaga (nume generic n.n.), care voi expune mai departe cugetarile mele personale despre spaga, spre a-i convinge pe toti cei care ma vor citi peste decenii câta dreptate am avut.

Mi-a pus Domnul spaga-n cap, de cum am facut ochii mari. Ca om de spaga, de când ma stiu ma uit la tot ce misca in jurul meu ca la spaga. Vreau sa-i contrazic pe cei care nu au incredere in virtutile globalizante ale spagii. E loc de spaga pentru toti. Indiferent de sex, religie, vârsta si culoare politica. Doar trebuie sa tineti de spaga cu dintii. Spaga te naste, spaga de creste, spaga te caleste. Cât e spaga si partidul, spaga pe spaga se-ntareste. Eu mi-am insusit din zorii democratiei sloganul drag mie «Iliescu-apare, spaga iar rasare!», caci de la el si partidul lui am invatat cu totii sa nu ne lasam pâna-n spagile albe. Cu FSN-ul si urmasii sai a intrat spaga-n sat. De-atunci, se scoala românul cu spaga-n cap, cu singurul gând sa faca spaga si din piatra seaca. Pentru ca spaga dis-de-dimineata iti deschide drumu-n viata. Altfel, la batrânete se simte cine n-a luat spaga la tinerete. Cum ziceau si stramosii nostri – nu lasa spaga de astazi pe mâine. Eu si cei ca mine am inteles un mare adevar. Nu sunt spagile sub cârma omului, ci prapaditul de om e sub cârma spagilor

Oriunde te-ai duce, nu trebuie sa ai decât un singur indreptar al vietii – spaga face si desface orice. Altfel spus, gândeste-te de astazi ce spaga si cui trebuie sa i-o dai mâine. Zica unii or ce-ar vrea, viata-i grea, dar spaga mare te scoate din angarale. Vai de ala care n-are. Pentru mine, un lucru e limpede – decât la anul fara vlaga, mai bine astazi cu-o spaga, desi e cam anevoie uneori a nimeri spaga la vremea ei. Fereasca Cel de Sus, sa n-aduca spaga ce aduce flagrantul. Deocamdata sunt tare pe pozitie. Pentru-o spaga si Primaria mi-e draga. E spaga la ureche sa-ti alegi viitorii colegi pe spaga si pe sprânceana. Iti lasa gura spaga când ii vezi cum vin cu dosarele pentru autorizatie si vorbesc asa, cu timiditate, doar cu-o jumatate de spaga. Doar sa le soptesti ca principiul de aprobare este cel bazat pe vorbele sefului - Spaga dai, minte ce-ti mai trebuie! – si imediat constati ca dupa poama se cunoaste pomul si dupa spaga omul. O, ce mare bucurie, sa iei spaga-n Primarie! In aceasta institutie blagoslovita de contribuabili cu taxe si impozite cu gramada, unde chiar si câinii comunitari umbla cu spaga-n coada. Treziti-va, semenilor cu statutul de fraieri! Tara noastra-i tot o spaga. Spaga lânga spaga, functia mi-e draga. Spaga domneste, spaga-imparateste. Dai spaga, ai parte. Niciodata sa nu faci greseala sa dai spaga din mâna pe leafa de pe statul de plata. Nu sperii spaga cu portofelul de bugetar si contul bancar. Cine se teme de spaga sa nu intre in politica. Daca nu stii sa iei spaga, in van iti irosesti snaga. O zi plina de spaga e egala cu o aiurita luna de munca cinstita. Fiti consecventi! Cu o singura spaga nu se face vila si nu te faci cu limuzina. Daca spaga nu dospeste, functia publica la ce-ti foloseste? De la moasa Eva se stie un mare adevar: când te doare pâna la os, atunci dai spaga frumos. De-acum istoria a validat deja sensul ei – spaga mare la ciocoi e-n floare. Ba chiar e constitutional, la o adica, spaga trece, averile ramân.

Vor unii sa demonstreze anemic ca spaga ar priponi mâna. Paguba-n spagi. Nici in spaga nu ma doare. O spaga spala pe alta, atunci când din intâmplare esti prins cu spaga-n gura. Spaga la ureche. Pentru cine e tare-n spaga, pentru cine este om dintr-o spaga, pentru cine e fecior de spaga-gata, spaga-i bratara de aur. Meserie grea. Gresesc cei care cred ca toti care au spaga lunga pierd si ce au in punga sau ca daca iti dai spaga pe fata ea ti-ar iesi pe nas. Cine sa fie in stare de asa ceva? Cine? Conducatorii natiei? Ei, as! Stati pe pace. Tara moare de spagari si ei beau cu lautari…

un clasic in viata, 2006


Jun 22 2009

Calatorie in Regat (doi)

Tag: calea lacteecristian @ 10:28 am

La trei zile dupa:

Beijing pare locul ideal. Locuri umbroase, atmosfera prietenoasa, poate mult prea pietenoasa cand vine vorba de vanzatorii de orice (”HaLou! HaLou!”), bere ieftina, mancare ieftina si relaxare cat cuprinde in lobby-ul hostelului Gulou din hutong-ul atat de bric-a-brac. Biciclete, arome si praf.

Back in time. Ziua 1.

Imi ia pasaportul, se uita la mine prin ochelarii’i cat fundul sticlei de Tsing Tao, dupa care urmeaza jocul de’a playing stupid. Sau poate sa fi fost acting stupid, sau cel mai probabil being born fucking stupid. Dupa ce imi validez identitatea de mafiot din PPort cu doua documente mai recente - astfel verigile lipsa fiind revelate, imi iau rucsacul la spinare si o urmez pe MeiYin, aceasta fata care desi stie chineza, nu stie sa se descurce in necunoscut.

Prin ce’am trecut ca sa ajungem la hostel nu va mai spun. Poveste lunga. Cel mai important e ca din doua telefoane, am facut unul singur, de’am aflat adresa - aia exacta, pe intelesul taximetristilor sau trecatorilor… Asa e cand te bazezi pe fete! Bottom line. Bateriile telefoanelor Nokia pot fi comparate cu incarcatoarele armelor AK-47.

***

Ajunsi la hostel, suntem teleportati, cu Nico si Mariana la gasca deluxe Tina si prietenul plus doua englezoaice de fite - una cu accentul, iar cealalta cu originea coloniala.

Mai tarziu aveam sa ajungem la Bellagio, locul in care ciudatii si ciudatele de la masa sunt pe post de exponate. Cu alte cuvinte, privelistea din Mileniul IV face toti banii.

ZIUA 2

Am zis sa ne ducem la Palatul de vara. Glumind pe seama remarcilor celor care deja fusesera acolo, cum ca “o zi nu-ti ajunge, frate”, ne’am indreptat usor pe bulevardul Gulou Dajie, catre statia de metrou. Palatul, adica parcul de vara e incredibil de frumos si generos pentru cautatorii peisaje, ageri, cu ditamai aparatul de 1000 de euro atarnand de gat. Bine ca nu i-am intalnit in numar mare. Pesemne ca fotofricilor nu le place sa-si care aparatele unde e cu mersul sau cu urcatul. N’aveau sa fie nici pe portiunea de Zid chinezesc pe care’am ales-o noi. Ce bine!

Si-acum… sa va citesc de pe o placuta de la fata locului care’i treaba cu  Palatul:

Peisajul Palatului, dominat de Dealul Longevitati si Lacul Kunming, acopera o suprafata de 2.9 km2, din care doua treimi e apa. Cei 70.000 de metri patrati de suprafata construita va ofera o varietate de palate, gradinini si alte chestii arhitecturale. Binecunoscut pentru colectia imensa de artefacte culturale inestimabile, a fost printre primele obiective de gen din China care sa fie pus sub protectia speciala a statului.

Palatul de vara, initial numit Qingyi Yuan sau Gradina Unduirilor de apa limpede a fost prima data construit in 1750. Fortele aliate franco-britanice l’au distrus in 1860. Guvernul dinastiei Qing (Cixi, ce sa mai…) au inceput sa-l reconstruiasca in 1886 cu fonduri deturnate de la Marina. Rebotezat 2 ani mai tarziu drept Yihe Yuan sau Gradina Sanatatii si a Armoniei, a servit ca o statiune de vara pentru Imparateasa Dowager Cixi. A fost devastat de Eight Power Allied Forces (care’s alea?) in 1900. (Urmeaza inca doua fragmente de propaganda legata de Rep Populara Chineza si renovari, dupa care se spune ca a fost inclus de Unesco in 1998 pe lista Patrimoniului Mondial)

china-palatul-de-vara

POZE via PICASA


Jun 21 2009

Zerouale lui Adrian

Tag: calea lacteecristian @ 3:56 am

Joi, Evz a numarat zerourile mostenite de la celebra matusa Tamara. Problema e ca nu prea au dat la numar. S’au imputinat drastic, spre zero.

caricatura-nastase2


Jun 19 2009

Kim va intra in vacanta prelungita

Tag: calea lacteecristian @ 7:13 am

Tata lor nu’si pune problema iesirii la pensie, ba mai mult se gandeste tot mai frecvent sa intre in vacanta. De tot! Dupa ce a suferit un accident vascular anul trecut, acum i’a revenit subit cheful de joaca. Tocmai cand americanii erau peocupati cu probleme economice si n’aveau chef sa le faca hatarul copiiilor neastamparati.

Pus in fata unei situatii similare ca cea din vremea lu’ W. Tufis - cand i s-au blocat conturile din Tarisoara Cazinourilor, dictatorul crede ca va merge smecheria si in cazul lu’ Obama. De data pe masa negocierii nu va sta bullshitul opririi experimentelor nucleare ci numeroase declaratii beligerante, de amenintare cu bomba aia mare si tare.

Ca in orice razboi cu scenariu si regie bine puse la punct, la mijloc au mai cazut si doua fâţe, care n’aveau alta treaba decat sa treaca granita Koreei de Nord. Sau…ma rog…sa fie prin preajma. Condamnandu-le la 12 ani de munca grea, Kim spera la vreun gest unilateral lacrimogen, dar n’a fost sa fie. La naiba!

Dincolo de rapirea, retinerea sau arestarea cu cantec (ca nu se stie bine), razboiul cel mai rece are si alte intrigi mai fine. De exemplu, dorinta tatalui de a-i asigura un urmas Republicii Democrate a Poporului. Fiul cel mare l’a facut de ras intrand cu un pasaport fals in Japonia, cel mijlociu n’are *oaie de leader, iar cel mic e in carti, dar trebuie instruit. Asadar, pana una alta, tata lor vrea sa arate lumii ca inca e in putere.

Se vede bun lucru ca Obama nu pune botul la retorica nebunilor. Ceea ce e bine - acum sunt in expectativa. Tot acum (probabil ca) soldatii americani fac pariuri pe locatia unde Kim, calare pe-o racheta, va decide sa-si petreaca vacanta. Sunt trei variante plauzibile: Hawaii, Coreea de Sud si Japonia.


Jun 18 2009

Rosia de la tara

Tag: calea lacteecristian @ 11:00 am

rosia-montana2

Intra pe razicugura.wordpress.com ca sa citesti in exclusivitate declaratia lui Aurel Negrescu, responsabil cu PIARul la firma Gold Corporation.


Jun 17 2009

Folclor

Tag: calea lacteecristian @ 9:27 pm

Un tigan venea saracu

Tocmai de la mama dracu.

In spinare c’un cazan

Ca sa spele alt tigan.

>

fragmente adevarate:

Tanti Genica: Auzi Rodico, o stii pe tiganca aia care venea si cerea demancare pe la noi? Si’i mai dadeam cate’o bucata de slanina, ca mi se facea mila de ea, ca zicea “Tanti, da’mi si mie ca n’am ce manca…”

Tanti Rodica: Aha! Ce, a venit iar?

Tanti Genica: Nu… am vazut’o in alt sat cum se urca intr’o masina straina. Am intrebat o femeie de’acolo, si mi’a zis ca e masina ei.

***

Ghicitoarea: (care in lipsa de carti de tarot, le luase pe alea de poker ale lu barbatu’sau) Asa… Vezi matale femeia asta cu doua capete?

Rodica: Da.

Ghicitoarea: E semn rau. Inseamna ca face fermece pe la spate. (ii cade un ghiul din sort. Nu observa)

Marian (ridicand privirea si aratand c’un deşti spre cer) : Da’ tanti… uite - viţa asta, an de an se maneaza! Ce-o avea? (ii subtilizeaza tigancii ghiulul)

Ghicitoarea: (vadit pusa pe ganduri, privind in continuare vita cocotata la inaltimi nebanuite) Nu stiu. De la Dumnezau mama, de la Dumnezau!


Next Page »