Lapte si miere

Ce film se poate apropia de Inglorious Basterds de anul trecut? Ce film poate fi un spectacol in sala de cinema, lasand in spate filme sterse-cliseu, gen Iron Man 2 sau Prince of Persia sau enșpe sequel-uri, prin definitie, proaste.

Poate ăsta!

S-a întâmplat ceva nasol zilele trecute. Sud coreenii au finalizat un raport, și au conchis că prietenii din nord le-au torpilat un submarin. Pe graniță, pe DMZ (zona demilitarizată) în apele lor…- asta puțin conează.

Ce contează însă e că toate legăturile Nord - Sud au fost tăiate. Sud coreenii au început să se pregătească de război alături de prietenii de nădejde - americanii, și alături de prietenii pe filiera dușmanului comun - japonezii sau „the japs”.

Situația n-a mai fost așa rea din 94 cică. Și a picat foarte prost - tocmai acum când Obama se ocupa de pata de petrol a lui BP, de cele două războaie începute și de alte probleme interne. Noroc c-o are pe Hillary, că dânsul cam rar își mișcă fundul din America.

Deci… care sunt taberele?

Tabăra 1: americanii + aliații (UK și… fraierii), sud-coreenii, japonezii

Tabăra 2: KIM et co.

Tabăra indecisă pe care Hillary voia s-o atragă de partea „cui trebuie”: China.Rusia probabil va sta deoparte. Ambele țări - Rusia și China au ajutat Korea de N în trecut. Erau/ sunt practic frații lor comuniști. Deocamdată niciuna dintre țări nu a luat o poziție oficială în legătură cu sitația de față.

De fapt China ar fi cheia dacă un conflict ar începe până la urmă. Fie China stă deoparte, și războiul va fi pierdut de nord coreeni în maximum 1 an, fie începe al treilea război mondial.

Războiul va începe doar dacă nord coreenii vor ataca primii. Sud coreenii nu vor ataca niciodată primii pentru că ei tiu că orașul Seul, care e lângă granița cu N Korea, va fi distrus total sau în mare parte. Deci nu riscă. Ei au mers până acum pe principiul - să aștptăm să moară Kim, și-apoi mai vedem, mai negociem cu cine-o prelua puterea, și într-un final unim Coreile.

Cum poate începe războiul?

1. Coreea de N nu mai primește suficientă mâncare de la chineji, iar lui Kim îi sare țandăra. Sau îi sare țandăra chiar mai repede.

2. Marile puteri ale lumii decid că s-au săturat să tot audă de Kim.

3. Coreea de S pune la cale un plan prin care îi ia pe nordici prin surprindere

4. Cineva apasă din greșeală un buton.

5. Americanii clocesc ceva. De exemplu simt c-ar putea câștiga și ei un război serios într-un termen scurt. Ar fi o premieră în ultimii 20 de ani, de la Desert Storm încoace

De ce ar fi un război urât:

1. Ambele Corei au forță militară masivă. Corea de N: 1 milion de soldați + 4 milioane de rezerviști., 600 de avioane, 700 de vase, multe tancuri (peste 4000), WMD (arme de distrugere în masă) printre care rachete cu rază lungă de acțiune și eventual una-două bombe atomice, sisteme antiracheta. Planul de acțiune: total war.

De cealaltă parte, South Korea: tancuri - peste 2000, echipamente de artilerie: peste 5000, avioane: 500, nave: 170. Trupe: 500.000

În plus, SUA: fără număr - tehnologie de ultimă oră.

Japonia nu mai e ce-a fost odată, ducând acum o politică defensivă. Ei ar fi mai mult un sprijin moral.

2. nu s-ar ezita folosirea WMD și a noilor arme americane.

3. China și Rusia sunt imprevizibile.

4. pierderile materiale și umane ar fi catastrofale.

Pe scurt, situația e hot, iar toți ochii sunt ațintiți spre peninsulă.

Am înțeles că în croată Bok înseamnă Salut!, iar în turcă că… rahat. Totodată Boc înseamnă și neputință.

Trinity, unde esti Trinity? Am nevoie de aer… să ies afară.

Respiră, iar strălucirea ceasului scump al unei chinezoaice wanna be european îl face să creadă că sclipirea, acel moment de sublimă măreție a metalului… acel moment e atât de aiurea, atât de neașteptat și atât de neînsemnat pentru cine ar trebui să-l perceapă. Cu siguranță sclipirea nu e  semn divin pentru pakistanezul ăla bogat care râde fals și care n-a lăsat paharul din mâna dreaptă. Cu siguranță că nici negroteiul care a atras câteva inimi ca un torrent, nici el n-a observat ceasul care măsura timpul după numărul de blitzuri ale papa-papa-ratzzi ului care a făcut-o atât de celebră pe Lady Gaga.

Trinity… aș vrea să fiu ca tine. Să zbor peste clădiri, să răspund la telefon just in time, să opresc acești roboți trimiși din viitor ca să-mi strice dispoziția cu accentul lor nativ francez,â. Să iuțească vodca, să-mi spună mec…all is cool.

Mă frec cu mâna la ochi, și după o nouă rundă de hidratare prin rostogolirea datoriei, mă ridic. Prea multă lumină, prea multe râsete, prea mult orice. I’m your biggest fan, You’ll be famous, papa-papa-razzi. Filmul se developează, și cred că în loc de voce aud sunet, sunet din ăla electronic, făcut pe calculator, gândit ca să mă închidă în această închisoare fără pază.

lucrez la un raport legat de servicii. daca tot m-a preocupat problema cainilor, am ales serviciul public de ecarisaj si m-am documentat serios.

Imi dau seama ca avocatii cainilor de la TV bateau cainii cu gratie, vorbind din auzite  sau vorbind cu scopul de a dezinforma. Astea nu-s discutii seriose - sunt un fel de Poiana lui Iocan - asadar amuzament de dragul ratingului si al telespectatorului inimos. Daca e sa-l citam pe Obama, “acum, cu toate Ipodurile si Ipadurile, cu Xboxurile si Playstationurile, pe acre nu stiu sa le folosesc, informatia devine o sursa de enterntainment.”

Bun, back to the stray dogs:

Primul argument e ca studii TNR (trap neuter return) nu prea s-au facut pe caini, ci e pisici. Ca sa vezi, frate!…

Doi: Ten years of TNR in Rome showed a 16–32% decrease in population size across 103 colonies but concluded that TNR was “a waste of time, energy,
and money” if abandonment of owned cats could notbe stopped (Natoli et al. 2006).

Sa traducem: Zece ani de TNR (sterilizare) in Roma a dus la scaderea cu 16-32% a populatiei intre 103 colonii, dar concluzia e ca metoda (TNR) a fost “o perdere de timp, energie si bani” daca abandonul de pisici nu poate fi oprit

Trei: conform propunerii legislative inaintate lui Oprescu, costurile de prindere, sterilizare, microcipare etc sunt 20 de euro. Eu zic ca asta e varianta superoptimista. Dar hai asa: 20 de euro. Inmultit cu 50 de mii de caini, ne da pe moment 1 milion de euro. Ca sa nu mai vorbim de costurile ce intervin pe parcursul fiecarui an de-aici incolo.

O sa revin cu alte informatii si concluzii dupa ce termin raportul.

Sterilizarea cainilor va fi total ineficienta!

Eu iubesc animalele. Dar mai mult iubesc linistea. Imi place sa merg seara pe trotuar fara sa ma latre cainii, fara sa iau o piatra in mana si fara sa imi bata inima in ritm alert.

Daca interesul animalului este pus deasupra interesului meu, unde ajungem?

Apoi exista multe minusuri:
>Turistii vor fi ingroziti.
>Foarte multi oameni muscati de caini.
>Mizerie si mult zgomot.

S-a vorbit si despre drepturile animalelor. Dar cum stabilim care animal e mai demn sa moara? Milioane de gaini sunt macelarite zilnic. Oare gainile nu au si ele un suflet? Oare ele nu merita sa traiasca in libertate, sa priveasca cerul albastru si sa repire linistite timp de 6 luni, inainte ca noi sa le mancam? Veti spune…stai stai. Cainele nu e gaina! Nici iarna nu-i ca vara. Vadim a spus si va spune ca “Dom’le… cainii ne pazesc de sobolani”. De acord. Dar e nevoie de acest numar impresionant de caini, ca sa scapam de sobolani? Si-apoi, sa fim seriosi! La cat de mari sunt unii sobolani, cred ca patrupedele noastre fac pipi pe ele cand ii vad.

Sa demonstrez de ce nu va functiona sterilizarea si de ce se vor cheltui bani total aiurea daca se merge e aceasta varianta (vor sa-i sterilizeze si sa le puna si cipuri)

Sa presupunem ca la ora actuala in Bucuresti sunt 10 mii (10 K) caini sterilizati (atati erau in 2009) si 40 K de caini nesterilizati (un numar decent, pe care il estimez eu). Unii zic c’ar fi mai putini, altii c’ar fi mai multi. De fapt – nimeni nu le stie numarul. Aceasta este o estimare oarecum optimista. Sa explic cum am ajuns la ea – In Hong Kong au fost stranse anul trecut 17000 de animale – pisici si caini – de pe strazi. Cifra e exacta. Am presupus ca 10K au fost caini. Cine a pus piciorul in HK, intelege ca daca aici sunt 10K caini vagabonzi, in Bucuresti ar trebui sa fie de cam de 10 ori mai multi. Dar eu am in vedere o varianta optimista – numarul total de caini sa fie de 50 mii (50K). Sa va mai spun ca In HK tocmai s-a decis eutanasierea a 12.000 de animale din cele prinse anul trecut. Nici nu s-a pus problema sterilizarii, desi au fost si aici cativa protestatari care n’aveau de lucru acasa.

Bun. Sa presupunem ca se gasesc fonduri, se tin autoritatile de treaba, si pana la sfarsitul anului se reuseste prinderea a 30K caini si castrarea lor. Vor fi eliberati pe strazi in nou. In vremea asta, 10 K scapa neprinsi. Sa nu-mi spuneti ca ii prind pe toti. E practic imposibil. Nici la Summitul Nato n-au reusit sa-i prinda pe toti, desi pe Calea Victoriei erau patrule de hingheri din 20 in 20 de metri. Vom avea asadar la sfarsitul anului 2010 urmatoarele cifre:
Caini castrati: St=40K (notam cu S)
Caini necastrati: Nt=10K (notam cu N)

Sa mai presupunem ca in fiecare an se cheltuiesc bani pt prinderea cainilor necastrati (cei fara ureche taiata) care inca se plimba bucurosi prin cartier si procreaza. Dupa cum stiu eu ca se misca lucrurile in RO, intr-o estimare optimista hingherii reusesc sa prinda jumatate din numarul cainilor necastrati din acel an. Motivele sunt evidente – e foarte greu sa-i gasesti pe toti, iar costurile sunt uriase. Repet – estimarea e optimista.

Iata ce spunea directorul Administratiei pentru Supravegherea Animalelor, Simona Panaitescu: “Cainii se nasc permanent. Ipotetic vorbind, daca pe zi se nasc 100 de caini, municipalitatea sterilizeaza numai 30. Numarul loc creste exponential”

Pt sfarsitul anului 2011 vom calcula populatia canina din Bucuresti astfel:
Numarul cainilor nesterilizati:
Nt+1=((Nt/2)*4*0,5)*0,9=Nt*0.9
Numarul cainilor sterilizati:
St+1=(St+Nt)*0,9 - A

Acum o sa explic formulele: N/2 e numarul catelelor. Presupunem ca in medie fiecare căţea fată 2 pui care vor supravietui primelor luni. Adunand tatii, mamele si puii – inmultim cu 4. Apoi, 0.5 (adica 50%) reprezinta proportia cainilor care inca raman nesterilizati (dupa actiunea anuala a hingherilor, care nu poate avea eficienta mai mare). Am inmultit apoi cu 0.9 pt ca am estimat rata mortalitatii ca fiind 10%.

In continuare, ca sa obtinem S-ul din 2011, adunam la S-ul din 2010 cainii sterilizati pe parcursul lui 2011 (aia 50% pe care i-au mai identificat hingherii intre timp) si inmultim cu 0.9. “A” reprezinta adoptiile. Am considerat ca A=2000 (pe an) e o cifra rezonabila.
Asadar, finally: populatia anuala a cainilor din Bucuresti e urmatoarea:
Pt+1= Nt+1 + St+1

Asadar…sa facem calculele acum! Adoptiile le-am scazut din numarul celor castrati.
La sfarsit de -
An 2011: Caini castrati: 43.000 Necastrati: 9.000 Total pe strazi: 52.000
An 2012: Caini castrati: 44.800 Necastrati: 8.100 Total: 52.900
An 2013: Caini castrati: 45.610 Necastrati: 7.290 Total: 52.900
An 2014: Caini castrati: 45.610 Necastrati: 6.561 Total: 52.171
An 2015: Caini castrati: 44.954 Necastrati: 5.905 Total: 50.859
An 2016: Caini castrati: 43.773 Necastrati: 5.315 Total: 49.088
…
An 2030: Caini castrati: 11.610 Necastrati: 1.216 Total: 12.826
Dupa acest calcul simplu, cainii vor disparea aproape total din Bucuresti in 2036.

Nu exista scapare. Caini vor fi intotdeauna pe strazi. Dar e bine sa alegem. Vrem 50.000 sau in jur de 5000 (care o sa apara inevitabil in decursul unui an)? Vrem sa ne facem de ras, sau vrem sa aratam ca o capitala civilizata?

PS: daca si mai optimist presupunem ca hingherii lasa pe strada 5000 de caini, atunci vom scapa de ei in 2029.

Stau si ma gandesc ce-o fi fost in capul nostru cand a venit criza. Criza inceputa in 2008 si care s-a incapatanat sa se tina ca un scaiete de noi cam pana in 2012. Patru ani. Adica noi in loc sa facem bani, cheltuiam, in loc sa achitam datoriile, ne imprumutam mai mult. In loc sa ne vedem de treaba, puneam botul la programul Rabla si Prima casa ale premierului Emil Boc – destinate cui? Celor care trebuia sa se imbogateasca din principiu. In cazul de fata - corporatistilor de la Dacia si afaceristilor care cumparasera ca niste papagali inceti case, apartamente, terenuri… Speculantii. Cum dracu vine asta? Eu cumpar un pui de gaina, astept sa creasca, dupa care il vand mai scump. Da’ exista o limita aici, dom’le! Ca la un moment dat puiul devenit cocos nu mai creste, ba mai mult carnea i se intareste (ca sa fac o rima, sa mananc si eu o paine). Ce nu intelege lumea e ca totul are o limita. Chiar si tehnologia are o limita. Chiar si agricultura. Ca doar nu poti sa faci o capsuna cat o para. De fapt poti, genetic, insa n-o mai poti numi capsuna. Cu siguranta O poti numi minciuna.

Vezi… eu credeam ca oamenii sunt foarte destepti. Da de unde… ceea ce credeam eu cand eram tanar mi-a fost dinamitat de noii teroristi – politicienii lacomi, ziaristii lacomi, afaceristii lacomi. Noi, oamenii, intotdeauna ne prindem mai greu – trebuie sa vina niste analisti ca sa ne spuna ce-ar trebui sa intelegem. Cu alte cuvinte ne explica noua ce se intampla. Ca si cum am intra in Biserica, ni s-ar arata Hristos, si brusc ne-am ilumina spiritual. E-heee. Cainele moare de drum lung, si analistul de grija noastra. Dom’le… eu cand vreau sa fluier, fluier. Asa ca eu am mers pe principiul lui Mark Twain – Cine nu citeste ziarele e neinformat, cine le citeste e dezinformat.

Nu pot nici acum, dupa aproape 20 de ani de la 9/11 sa-i inteleg pe americani. Asa oameni prosti – sau as zice mai degraba indolenti din dorinta de a nu jigni un popor – n-am mai vazut. Pai iti arata omu’ imagini, iti spune teorie, nu balarie, iti da mura-n gura, si tu ii asculti pe Bush si pe Obama? Mare greseala. Ei, jupanii planetei, te indeamna sa nu te indoiesti de evenimentele de la 11 sept. (“These are not opinions to be debated, these are facts to be dealt with” - Obama). I-auzi! De-asta au si ales americanii o femeie in 2012 – se saturasera de atata bull. Ma rog… unii mai au si acum impresia ca in ‘69 americanii au ajuns pe luna. Nu o data, ci de 6 ori! Cred ca numai Kubrick putea sa-i duca pe luna.

Romanii au invatat repede dupa revolutie, dar mai ales dupa moartea ultimilor comunisti ca niciun secret nu se poate pastra, si ca oricand cineva poa’ sa blow the whistle (adica sa te toarne). Pentru ca aveam multi ani de turnatorie in spate, iar schimbarile de mentalitate nu se produc abrupt, ca revolutiile, ci treptat, ca involutiile, ai nostri nu s-au lepadat de satana (scris cu s mic, ca asa ne-a invatat la religie) si au continuat sa practice santajul ca sport de performanta. Unora le-a iesit, altora nu. Intre noi fie vorba – unora le-a iesit ceva, altora mai prostanaci, nu.

Ne-au trebuit 20 de ani sa invatam democratie, dupa care ne-am luat-o in cap, dar atat de rau, incat aproape ajunsesem la anarhie. Ce-mi place acum, spre deosebire de primii 20 de ani de la impuscarea Ceausestilor in vederea potolirii teroristilor, e ca lumea a uitat de sintagma aia “de n ani (de la revolutie)”. “De 10 ani tot vorbim, de 15 ani ne tot zbatem, de 20 de ani tot furam” Acum, dupa 30 de ani de la revolutie lumea o duce bine. Nimeni nu mai gaseste de cuviinta sa se raporteze la un moment pe care putini si-l mai amintesc. Munca a incetat sa fie o rusine, iar unele profesii au fost redescoperite. Cine a avut cap, a investit in jucarii electrice, in energie, in gradinarit. Cine a facut arhitectura, constructii, inginerie, electronica o duce bine. Cine s-a orientat catre jurnalism, litere, filosofie o duce mai prost bineinteles. Dar dincolo de asta, oricat de bine sau mai putin bine am duce-o, lumea e multumita. A disparut preocuparea constanta pt facut bani, iar arta ci cultura au castigat teren. De-asta lumea s-a schimbat. De la incrancenarea excesiva si de la invidia orbeasca, romanii nostri au ajuns acum sa se relaxeze. Poftiti va rog, serviti o apa plata cu lamaie! A fost un fel de renastere – omul a inteles inca o data ca viata e o minune. Ca si in democratie te poti bucura de lucrurile marunte, ca si in democratie poti gandi liber. Credeti ca sistemul democratic ne-a garantat liberatea? Astea-s povesti – libertatea la care te gandesti tu, cititorule, e o iluzie. M-a fermecat mai demult Stephen Hawking, care, saracul, era paralizat aproape complet si vorbea printr-un sintetizator de voce: “Although I cannot move and I have to speak through a computer, in my mind I am free.”

hai sa vedem…

feat. Ceausescu si Basescu :)