Jul 26
Tokes
Acum 20 de ani un ungur a avut un vis.
A luat cateva blani, cuie, un ciocan, doi sarampoi.
Au trecut ani buni pana a batut sarampoii. Pe vremea aia ii dadea tarcoale unu’ Vadim - nebunul tarii.
Au mai trecut alti ani buni pana cand a reusit sa bata cuiele deja ruginite in blanile putrezite pe jumatate.
Prin anul 2007 a batut ultimul cui, si fericit a zbierat: Autonómia!!! (un fel de Eureka pe ungureste)
Ajuns vicepresedinte al PE (in urma unui proces in care numarul voturilor era cu mult mai mai mare decat numarul votantilor), ungurul nostru (sau mai bine zis al lor) a luat o cutie de vopsea verde, si a inceput sa scrie cu litere mari pe panoul la care lucrase 20 de ani:
In vremea asta, in cei 20 de ani, nimeni nu l-a deranjat, iar pe masura ce romanii auzeau tot mai multe voci revizioniste, s-au obisnuit cu ideea. Aproape ca am fi in stare sa acceptam si un Parlament in Szekely land, the land of their choice. Aproape ca nici curaj nu mai avem sa spunem vreo parere, vreo idee, gandindu-ne ca cineva ne va cataloga extremisti, nationalisti, xenofobi, rasisti.
Dupa 20 de ani, am fost redusi la tacere. (Aproape)
Morala: bineinteles ca presedintele nostru (Basescu) va afla de pe Google (wikipedia) de existenta de facto a autonomiei Tinutului secuiesc unguresc